Si nimic nu e asa cum pare a fi. Pentru ca am trecut prin cel mai oribil lucru. Pana acum. Cine stie cate lucruri oribile mai sunt in viata asta? Dar de ce sa-mi pierd timpul regretand ce s-a intamplat? Ce a fost a fost. Si a fost frumos, grozav de frumos. Acum e liniste. Si lacrimi, poate. Dar de ce sa fiu trista? Pentru ca doare. Da, doare ingrozitor. Si aici vine intrebarea: de ce a fost sa fie asa? Pentru ca nu putem niciodata sa prezicem viitorul. Dar noi traim in viitor. Adica ne facem mereu planuri si alte lucruri din astea. Ce ar fi daca am inceta sa ne mai facem planuri si sa fim un "produs al viitorului"? Ce ar fi daca am trai viata zi cu zi, ora cu ora si minut cu minut si daca nu ne-am plange de tot ce ni se intampla? Viata noastra e asa cum vrem noi sa fie. In fine, inafara de unele lucruri care sunt inevitabile. Trecutul e poveste acum. Si de acum incolo incepem de la nimic. Avem in fata noastra o panza goala pe care sa putem picta tot ceea ce ne dorim. Avem nimic. Si, Dumnezeule, e atat de bine sa ai nimic! Pentru ca poti zambi.