luni, 15 martie 2010

martie 15, 2010

incerc de cateva minute bune sa scriu ceva, dar am atatea ganduri incat nici nu stiu ce sa aleg sa scriu si ce nu. azi...a fost o zi cam ciudata. am vazut cat de urati sunt unii oameni pe dinauntru atunci cand se bucura de nereusita altcuiva si iti arunca in fata ideea ca ei sunt mai buni ca tine dintr-o cauza atat de ridicola incat iti vine sa plangi dar sa si razi in acelasi timp. e pacat.
am sufletul obosit si mahnit de tot ceea ce se intampla in jur. as vrea sa fiu din nou copil si toate greutatile sa dispara. mi-e dor de vara, de mare. mi-e dor sa ma plimb pe malul marii, nisipul sa imi gadile talpile si apa rece sa-mi dea mereu fiori pe sira spinarii.
tu, draga mea, nu-ti mai face atatea griji si atatea ganduri. a trecut tot. acum trebuie sa te gandesti mai mult la tine, sa te iubesti mai mult pe tine si sa fi egoista cu altii atunci cand vine vorba de sufletul tau si de inima ta. ai grija de tine si, te rog, ai grija de mine. mi-e dor de tine, de sufletul tau cald si de privirea ta care nu judeca. tu esti frumoasa, nu-i lasa sa te murdareasca.
iar tu, dragul meu..tu esti mereu raza mea de soare. ma rog, aproape mereu. te iubesc si stiu ca si tu ma iubesti pe mine. nu-ti poti imagina cat de mult ma bucur ca tu esti inca aici, langa mine si ca ai grija de "mica ta". asa e, sunt mica, in sensul ca inca ma port ca un copil si uneori, gandesc ca un copil. stiu ca nu-ti prea place asta, dar asa sunt. insa sunt a ta, in totalitate. si poate nu e bine, dar ai stiut cum sa ma faci sa ma indragostesc de tine in fiecare zi, iar acum nu mai am ce face. te ador. mereu.

audio: shakira - "antologia"
corinne bailey rae - "paris nights/new york mornings"

joi, 11 martie 2010

Te uita cum ninge decembre..

..dar de fapt e martie. Desi se apropie Pastele cu pasi repezi, afara parca e Craciunul. Totusi e frumos, doar ca anul asta a nins cat pentru toate iernile trecute in care n-am avut zapada. :)


Decembre
George Bacovia

Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.