luni, 29 septembrie 2008
miercuri, 24 septembrie 2008
...and i'm just waiting till the shine wears off
Cred ca e ciudat cat de mult se poate schimba un om. Cum poate face asta? O face cu voia lui, sau din cauza lumii? Lumea te schimba? Desigur, un om nu se poate schimba de pe o zi pe alta. Ii ia ceva timp. Iar dupa ce timpul a trecut, aproape ca nu-l mai recunosti.
Si cum e sa ramai acelasi tu, curat, intr-o lume asa murdara? Nu stiu, pentru ca sunt sigura ca, desi cred cu tarie ca nu m-am schimbat prea mult, m-am schimbat totusi. Si am pierdut ceva pe drum, ceva foarte important. Am uitat cum sa ma ascult si cum sa ma iubesc, cum sa-mi dau voie sa uit de mine si sa ma bucur de tot ce am, chiar daca nu mai am tot. Uneori, chiar ma bucur ca am trecut prin ce am trecut, pentru ca acum stiu cum se simt si altii si am invatat sa nu mai judec persoanele inainte sa stiu cum sunt, de fapt. Si pentru ca toate astea m-au ajutat sa vad ca viata nu e tocmai roz si poate ca m-au facut putin mai puternica.
De curand am vazut "The women" si stateam sa ma gandesc la cate femei trec prin ce trece personajul lui Meg Ryan si cate reusesc sa uite de asta, sa-si vada mai departe de viata lor si sa isi faca barbatul sa regrete ce a facut si sa se intoarca inapoi. Poate ca nu prea multe. Si poate ca multe nu au prietenele acelea adevarate care sa le spuna ca nu merita sa se invinuiasca si ca el e de vina si ca e un mare dobitoc. Iar cele care reusesc, sunt probabil cele mai puternice femei si totusi slabe, dar demne de admiratie.
Si cu toate astea, e bine sa poti uita de tot raul si sa te gandesti ca e ceva bun acolo si pentru tine. Si sa poti sa te iubesti pe tine cu adevarat ca sa poti sa iubesti si pe altcineva fara sa te ranesti pe tine sau pe celalalt. Imi pare rau ca am uitat cum se face asta. Imi pare rau ca mi-am facut rau singura. Si mai ales, imi pare rau ca m-am subestimat si am crezut ca merit mila celorlalti. Nu e asa. Si am invatat cum sa ma ridic la standardele mele si cum sa profit de fiecare zi. Am invatat cum sa ma bucur de fiecare fior si cum sa nu imi pese de ce cred ceilalti. Si totusi, e o bucatica foarte mica acolo care poate fi ranita foarte usor.
Audio: Coldplay - Lost!
Si cum e sa ramai acelasi tu, curat, intr-o lume asa murdara? Nu stiu, pentru ca sunt sigura ca, desi cred cu tarie ca nu m-am schimbat prea mult, m-am schimbat totusi. Si am pierdut ceva pe drum, ceva foarte important. Am uitat cum sa ma ascult si cum sa ma iubesc, cum sa-mi dau voie sa uit de mine si sa ma bucur de tot ce am, chiar daca nu mai am tot. Uneori, chiar ma bucur ca am trecut prin ce am trecut, pentru ca acum stiu cum se simt si altii si am invatat sa nu mai judec persoanele inainte sa stiu cum sunt, de fapt. Si pentru ca toate astea m-au ajutat sa vad ca viata nu e tocmai roz si poate ca m-au facut putin mai puternica.
De curand am vazut "The women" si stateam sa ma gandesc la cate femei trec prin ce trece personajul lui Meg Ryan si cate reusesc sa uite de asta, sa-si vada mai departe de viata lor si sa isi faca barbatul sa regrete ce a facut si sa se intoarca inapoi. Poate ca nu prea multe. Si poate ca multe nu au prietenele acelea adevarate care sa le spuna ca nu merita sa se invinuiasca si ca el e de vina si ca e un mare dobitoc. Iar cele care reusesc, sunt probabil cele mai puternice femei si totusi slabe, dar demne de admiratie.
Si cu toate astea, e bine sa poti uita de tot raul si sa te gandesti ca e ceva bun acolo si pentru tine. Si sa poti sa te iubesti pe tine cu adevarat ca sa poti sa iubesti si pe altcineva fara sa te ranesti pe tine sau pe celalalt. Imi pare rau ca am uitat cum se face asta. Imi pare rau ca mi-am facut rau singura. Si mai ales, imi pare rau ca m-am subestimat si am crezut ca merit mila celorlalti. Nu e asa. Si am invatat cum sa ma ridic la standardele mele si cum sa profit de fiecare zi. Am invatat cum sa ma bucur de fiecare fior si cum sa nu imi pese de ce cred ceilalti. Si totusi, e o bucatica foarte mica acolo care poate fi ranita foarte usor.
Audio: Coldplay - Lost!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
