Copilarie...

Mi-e dor de copilarie. Mirosul de tei de afara ma innebuneste. Imi da senzatii care imi fac parul de pe spate sa se ridice si imi vin in minte momente frumoase din copilarie. De-abia astept vacanta, sa pot merge la rude si sa ma simt iar copil. Nu ca nu ma simt ca un copil, dar acolo e diferit. Imi e dor de zilele lungi in care ma jucam pana seara tarziu cand imi era foarte somn si, cum puneam capul pe perna, cum adormeam. :)

E frumos sa fii copil. Acum imi dau seama de asta. Cand eram mica vroiam sa cresc cat mai repede si acum imi dau seama ca nu a fost bine. Bineinteles ca nu am crescut mai repede, ci in ritm normal, dar imi doream sa fac lucruri pe care le fac copiii mai mari decat mine, iar asta a facut sa cresc "mai repede". Acum as vrea sa ma intorc in timp si sa fac, pe langa multele lucruri pe care le faceam atunci, altele pe care nu le-am facut. Cred ca asa sunt toti copiii, vor sa creasca, sa fie si ei mari. Dar abia mai tarziu isi dau seama cat de pretioasa este Copilaria. :)
A trecut si primul an de liceu si ma simt cumva goala. A trecut prea repde. Nu am avut timp sa simt prea multe. Sunt putin debusolata. Am descoperit niste parti din mine despre care nu stiam prea multe. Da, sunt egoista si rea. Da, nu gandesc de doua ori inainte sa spun ceva. Si da, imi place sa iert si sa uit, desi e greu cateodata. In rest, a fost un an bun. Nu mi-am facut prea multi prieteni noi, ci chiar am ignorat intalnirile cu unii prieteni mai vechi, ceea ce regret acum. Dar vine acum vacanta. Vara a venit deja. E bine. E foarte bine! Voi imbratisa marea din nou si nisipul imi va gadila picoarele. Voi inota si marea va fi extraordinar de frumoasa. Cat despre soare, nu va fi cel uracios din Bucursti, ci va fi bland, asa cum e mereu cu mine cand merg la mare. De-abia astept!