Nu-i asa ca blocurile astea mari si gri, orasul asta ursuz te fac sa vrei sa fugi? Dar parca au o umbra de necunosut, de nou. Orasul ti se pare mizerabil, dar frumos atunci cand vezi soarele rasarind, cand auzi cum pasarile canta, cand te plimbi cu el/ea in parc si il/o tii strans de mana, de frica sa nu il/o pierzi. Adori orasul primavara, cand pomii (care au mai ramas) infloresc, cand au rasarit ghioceii si toate florile astea de primavara. Il urasti atunci cand ploua si este frig si nu poti face altceva decat sa stai in casa si sa te plictisesti, asta daca nu esti putin sonat sa plimbi prin ploaie . Il urasti acum, cand afara este soare si sunt 1-2 grade, iar zapada ramasa se topeste si este plin de noroi peste tot. Il adori iarna, cand este vacanta si e plin de zapada peste tot. Il urasti vara, cand e mult prea cald si vrei sa inoti, dar strandurile sunt pline de nu mai poti nici sa arunci un ac. Il adori incepand din august pana in octombrie, cand natura se transforma, schimbandu-si culoarea din verde in auriu.
Nu-mi pot imagina cat de multi sunt cei care nu mai au timp sa observe lucrurile astea deoarece sunt orbiti de dorinta de a avea bani, masini, case luxoase. Nu-mi place asta. De ce nu putem sa fim toti copiii de odata? Sa ne bucuram de fiecare bucatica din zi, de frumusetea celor din jur (exterioara sau interioara, de preferat, cea interioara), de familie...
Probabil te intrebi "Ce mai e si asta? Cum sa ne mai gandim la lucrurile astea cand noi nu mai avem timp nici sa respiram de cat avem de munca pt a ne castiga existenta!" Si da, probabil aveti dreptate, dar cred ca daca am gasi timp sa respiram, nu vom mai avea atat de mult de munca.Putem incerca, cel putin. Eu cred ca merita. :) Putem, cel putin, fi mai buni, nu? :)
Un comentariu:
oricine ar vrea sa fie copil din nou draga mea, dar exista ceva care ne preseaza si ne aduce in fiecare zi cu picioarele pe pamant, ne scoala la realitate, cel mai mare dusman al nostru: timpul
Trimiteți un comentariu